Wilhelm Georg Berger (1929-1993) a studiat la Conservatorul de Muzică din București (1948-1952). Violist, pe lângă compozitor, Berger a activat în cadrul Filarmonici „George Enescu” din București (1948-1958) și în Cvartetul de coarde al Uniunii Compozitorilor, fiind membru fondator al acestuia (1953-58). A predat în calitate de profesor asociat la Academia de Muzică din București (din 1991). A fost legat de destinele Uniunii Compozitorilor, al cărei secretar a fost mai mulți ani (1968-1989). Începând cu 1991, a fost membru corespondent al Academiei Române. Creația sa numără lucrări simfonice (a scris nu mai puțin de 24 de simfonii), vocal-simfonice, concertante, de cameră (dintre care 21 sunt cvartete de coarde), vocale, instrumentale (numeroase destinate orgii). Scrierile teoretice, sub forma studiilor și volumelor dedicate limbajului, stilului și esteticii muzicale, reprezintă a doua fațetă consistentă a preocupărilor muzicianului. Mai multe lucrări au câștigat premii internaționale de compoziție – în Monaco (Premiul Prințul Rainier III, 1964), Premiul întâi la Concursul de la Liège (1965), Premiul întâi la Brussels (1966). Li se adaugă alte premii naționale – ale Academiei Române (1966, 1985) și ale UCMR.
