Aurel Stroe (1932-2008) a beneficiat de o pregătire muzicală timpurie (printre alții cu Maria Fotino și Marțian Negrea). Urmează cursurile Conservatorului din București, avându-l profesor de compoziție pe Mihail Andricu. Între 1962-1985, cu o revenire începând cu 1993, a predat cursuri de orchestrație și compoziție la Conservatorul din București. În anii ’60 frecventează cursurile internaționale de muzică de la Darmstadt, venind în contact cu ideile unor compozitori emblematici precum Mauricio Kagel, György Ligeti sau Karlheinz Stockhausen. A obținut o bursă de creație DAAD la Berlin (1972-73) care i-a facilitat contactul cu mediul de cercetare desfășurat la Institutul de Muzicologie Comparată condus de Alain Danielou. În această perioadă, lucrărie sale au fost cântate la Festivalurile de la Royan, Varșovia, Berlin, Roma, Paris. În 1979 a avut loc premiera celei de a doua părți a Trilogiei Orestia la Festivalul din Avignon. A fost invitat al Universității Illinois din SUA (1985-86) pentru cursuri pe tema sistemelor de acordaj și compoziția muzicală morfogenetică. Se stabilește în Germania, la Mannheim. A primit la Berlin și Mannheim prelungiri ale bursei DAAD (1986-87). A predat la École Normale din Selestat, Strassbourg, la Universitatea din Metz. Prime audiții ale lucrărilor sale s-au cântat în această perioadă la Paris, Roma, Wiesbaden, Mannheim, Darmstadt. Susține conferințe și cursuri în Franța, Austria, Germania, dar revine și în România, unde oferă cursuri de vară la Bușteni, începând cu 1992.
A fost distins cu premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și cu premiul Academiei Române (1974). În 1991 a primit ordinul „Chevalier des Arts et des Lettres” al Republicii Franceze, în 2002 a fost recompensat cu Premiul „Gottfried von Herder” la Universitatea din Viena, iar în 2006 i s-a acordat Marele Premiu „Prometheus” pentru Opera Omnia. Lucrările sale au apărut la case de discuri precum ADDA, Olympia, Docor, TON 4 Records, Electrecord, și au fost publicate de Salabert și Editura Muzicală.
A compus muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală, vocală, electronică și muzică de operă. Concepțiile sale teoretice s-au materializat în articole și studii importante precum Compoziții și clase de compoziții muzicale, Musique morphogénétique. Une abord catastrophico-thermodynamique sur la composition musicale publicate în Revista Muzica.